A fost odată ca niciodată un grup de oameni care s-au întâlnit în vara lui 2014. Ei au decis ca vor să schimbe modul în care arată viitorul politic al țări lor. Și-au găsit și un nume: Campania Politică fără Bariere (PfB).
Au pornit la drum foarte hotărâți și în urma eforturilor lor a rezultat un document cu propuneri concrete de modificare a: Legii partidelor politice nr. 14/2003; Legii nr. 334/2006 privind finațarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale; Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale; Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului; Legii nr. 370/2004 pentru alegerea președintelui României; Legii nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European.
În 28 aprilie 2015 în cadrul Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale sunt adoptate două proiecte de lege (legea partidelor politice și legea privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale) ”cruciale pentru democrație” (după cum scria Mircea Kivu 29.04.2015, ).
Legile sunt apoi trecute prin Parlament, votate, trimise către Președinție și în final publicate în Monitorul Oficial în 23 mai 2015.
Se pare că setea românilor de participare politică este mare, astfel că, în decurs de doar câteva luni de la adoptarea modificării legislative, au fost depuse nu mai puțin de 93 la Tribunalul București pentru înregistrarea de noi partide. E drept că unele denumiri pot suna ciudat și pot stârni zâmbete, comentarii și critici. Dar nu trebuie uitat că aceasta este regula jocului democratic, că ne-am câștigat dreptul de a ne manifesta politic, că avem dreptul să ne contrazicem, dar totul în cadrul legal.
În timpul campaniei pentru modificarea legislației ne-a fost refuzat sprijinul de către unele persoane pe motiv că în acest fel deschidem accesul ca partidele extremiste să apară și să se manifeste plenar în spațiul public. E adevărat că la o primă privire pare că extremiștii sunt cei care s-au mobilizat îndeajuns pentru a depune dosarul pentru înregistrare, dar aceasta nu reprezintă o piedică pentru cei care se consideră moderați să facă la fel. În plus, monitorizarea și semnalarea reacțiilor discriminatorii sunt acțiuni care intră în sarcina societății civile (să nu înțelegeți că aici intră doar ONG-urile), iar sancționarea în sarcina instituțiilor statului (chiar avem o instituție dedicată – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării).
Zâmbiți, comentați, criticați, dar, dacă aveți ceva de susținut, dacă aveți idei și vreți să atrageți susținători și susținere, că vă interesează binele comunității din care faceți parte, atunci aveți libertatea de a vă face partid. E un pas înainte la care au visat și visează cei care au urmărit modificarea legislației – să schimbe modul în care arată viitorul politic al țării lor.
Daniela Tarnovschi
